Source : chouky39.centerblog.net sur centerblog.
În universul nostru profesional,
al bibliotecarilor, a pătruns de ceva bună vreme-ncoace un val de agitație;
când și când, chiar zdruncinări –cea mai puternică fiind introducerea
calculatorului conectat la Internet în bibliotecă. Ne întâlnim tot mai des cu
sintagma ”dezvoltarea bibliotecii publice din România”, suntem invitați la tot
felul de cursuri pentru înființarea a noi și noi servicii de bibliotecă, care
nu prea au legătură cu cartea.
Din
anul 2002, de când a fost adoptată Legea bibliotecarilor, abia de curând a
început să intre în conștiința majorității bibliotecarilor români noțiunea de
bibliotecă, ca centru de ”informare, cercetare, educație sau recreere”; un pas
deosebit de important, deoarece o bibliotecă strălucește în sânul comunității
în care funcționează numai prin efortul și dăruirea bibliotecarului. El este
cel care trebuie să analizeze comunitatea pe care o servește și ”să inventeze”
servicii cu care să vină în întâmpinarea nevoilor acesteia.
Pentru
ca biblioteca să devină ceea ce aspiră a fi, un punct principal de informare, modelare a personalității și petrecere a
timpului liber, mai are în față un lung drum de parcurs. Aceasta, pentru că
vechile concepții și obiceiuri privind biblioteca și bibliotecarul, ca simplu
mânuitor al colecțiilor de documente, sunt încă destul de adânc înrădăcinate în
noi. Bibliotecarul de ieri, care se ascundea în spatele cărții, al rafturilor
și al ochelarilor austeri, trebuie, azi, să iasă în față, să comunice, să se
informeze, să fie familiarizat cu noile surse de informare și comunicare, să
colaboreze cu celelalte instituții și organizații din oraș, să fie creativ,
să se reinventeze; să schimbe totodată
și mentalitatea autorităților locale și a comunității asupra bibliotecii. Este greu
să nu te simți ușor frustrat atunci când rar trece câte o zi fără ca cineva
să-ți declare: ”Ah, ce norocoasă ești! Poți să citești toată ziua!” Personal,
doar acasă mai reușesc să-mi fac timp pentru a mai citi câte o carte… Într-adevăr:
numai un bibliotecar poate ști cu adevărat ce înseamnă această meserie; și…doar
acela care iubește și se dedică acestei meserii poate fi cu adevărat un
BIBLIOTECAR.
O
multitudine de sarcini s-au adăugat îndatoririlor, nici acelea puține, sau
ușoare, pe care le avea bibliotecarul de ieri; iar peste 60% din bibliotecile
publice românești funcționează cu câte un singur angajat –acel ”solo librarian”,
cum ne numesc americanii.
Am
încrederea că se va produce până la urmă marea transformare în toate
bibliotecile publice din România. Aceasta, datorită BIBLIOTECARILOR aflați la
conducerea ANBPR
și a acelora din bibliotecile județene
și a fundațiilor precum IREX, care își pun
toată râvna întru această lucrare. Personal, le mulțumesc, căci datorită lor,
prin cele câteva cursuri de formare profesională la care am putut participa, am
învățat să fac primii pași pe calea transformării personale ca bibliotecar, dar
și a bibliotecii mele. J Iar
elanul și, totodată, răbdarea cu care ne îndrumă, forțându-ne oarecum
imperceptibil să mai facem câte un pas spre devenire, îmi dau forța necesară de
a nu mă abate din drum atunci când tind a deznădăjdui pentru faptul că îmi
lipsește timpul sau ”mâinile”, resursele, înțelegerea sau colaborarea pentru
ceea ce aș vrea să fac.
Mă
întreb doar, curioasă: ei de unde-și află această forță pentru a-și continua
viziunea?
…Să fie pasiunea inepuizabilă?
BiBliotecAr, Bălănescu Oana
Biblioteca Orășenească Petrila
Un comentariu:
Fara pasine nu realizezi nimic, e doar o slujba si merg acolo pentru bani... Pentru mine,e un univers,o lume din care nu a-si mai iesi ! Asa ca.. sunteți un om privilegiat ,fie ca pasiunea sa nu dispară...
Trimiteți un comentariu